And I do!

Imi place sa ma urasc, imi place sa imi aplic pedepse psihice zilnic. Imi place sa imi chinui creierul cu tot ceea ce inseamna resentimente, cu tot ceea ce inseamna amintiri, sentimente prezente, vise.
Imi place sa ma trezesc dimineata si sa pot lua pe cineva in brate! Imi place sa pot spune "te iubesc", si sa simt asta in toti porii. Imi place sa ma alint, imi place sa nu traiesc de una singura.
Ma urasc... I love to hate me! I really do! Credeam ca am ajuns sa nu mai impartasesc nimic, cu nimeni, niciodata! Imi fac rau cu mana mea! Mai bine zis, cu mainile viselor mele! Iubesc asta! Am impresia ca ma hranesc cu iluziile unei perfectiuni inchipuite, am impresia ca inchipuirea e mai reala decat cred...(Aberezi, nu crezi?) Hmmm... Da...sunt de neinteles.. Uneori nici eu nu ma mai inteleg. Si de asta incetez sa emit pretentii.
Cum te simti tu trecand pe langa mine? Cum ma vezi tu, din exterior? Cum crezi ca poti defini, in cuvinte, starile contradictorii exprimate aici? Nu contradictorii ele intre ele. Mai degraba contradictorii cu realitatea. Uita-te la mine! Indrazneste si priveste-ma in ochi! Ce vezi? Poti sa citesti ceva din ce e in ei? Vezi dorinta aia de viata?!?! Vezi cat de insetata sunt? Oare poti sa ma hranesti? Incearca, e tot ce iti cer...incearca.. Chiar nu vezi ca ma agat de tine ca sa pot sa fiu din nou...VIE?Da..pune mana pe venele mele si simte...inca mai bate! Da, nu e doar o miscare ritmica musculara! Inca mai circula! Si n-am nevoie decat de un impuls ca sa pot sari! Nu vrei sa ma impingi? Nu vrei sa ma arunci tu? Nu...nu la asta ma refer. Inca nu m-am hotarat sa mor...doar ti-am zis ca.."I love to hate me"! Crezi ca pot sa renunt la placerea asta? Doar o tigara...vreau sa simt cum fumul inunda...Vreau sa traiesc agonia aia din nou...Ufff.. de ce e asa de frig? Nu, asta NU! Nu esti si nu sunt de gheata! Ne iubim, pentru Dumnezeu! Ne iubim? Sau...mai bine zis...Ma iubesti? Ia-ma de aici! Merg cu tine...Da...oriunde...poate capatul lumii ar fi suficient de departe... Mai sunt cateva zile...

Don't regret...

You can travel the world
But you can't run away
From the person you are in your heart
You can be who you want to be
Make us believe in you
Keep all your light in the dark
If you're searching for truth
You must look in the mirror
And make sense of what you can see
Just be
Just be
They say learning to love yourself
Is the first step
That you take when you want to be real
Flying on planes
To exotic locations wont teach you
How you really feel
Face up to the fact that you are who you are
Nothing can change that belief
Just be
Just be
'Cause now I know
It's not so far
To were I go
The hardest part is inside me
I need to
Just be
To just be (x3)
I was lost and
I'm still lost but
I feel so much better
'Cause now I know
It's not so far
To were I go
The hardest part is inside me
I need to
Just be
To just be

Nu pot...

..sa inteleg...Nu mai pot sa imi explic de ce oamenii trebuie sa ajunga sa aiba 30 de ani si sa fie atat de imaturi si nici de ce oamenii despre care credeai ca sunt mai maturi la 20 si ceva de ani, decat cei de 30 de ani sunt totusi ca in fabula cu vulpea si strugurii(pentru cei care nu o stiu, vulpea poftea la struguri, dar cand a vazut ca nu poate ajunge la ei, si-a zis ca si-asa sunt acri!). Ma rog, asta cu vulpea e un pic exagerata, dar nu foarte tare. Trebuie doar privita un pic altfel... Deci...oamenii la 30 de ani nu sunt in stare sa faca fata cu brio unei situatii, si se comporta exact ca pustoaicele de 16-17 ani cand il vad pe fostul prieten cu noua iubita, iar cei de 20 si ceva de ani au impresia ca toata lumea se invarte, intr-o miscare perpetua, pana la momentul la care ei vor putea sa ia o decizie!
O singura chestie am realizat! Ca daca nu "casti bine ochii", cum imi spune mie tata, o sa treci pe langa multe lucruri! Si asta se aplica pentru ambele categorii de mai sus! De ce? Pentru ca mereu am crezut ca viata e ca o suita de gari...Numai ca trenurile care trec prin ea nu prea au obiceiul sa stationeze foarte mult.. Oricum, poti avea sansa sa il prinzi pe urmatorul...deci nu e chiar atat de grav...Numai ca niciunul nu va fi la fel ca cel pe care l-ai pierdut daca te vei complace in a ramane in statia aia....

Deci..cu dedicatie, zau!

Ca sa nu mai fie ipocrita lumea si sa se chinuie sa arate ca ii pasa, ca sufera si asa mai departe, pentru ca sa fiu lasata in pace si ca sa inchei difinitiv si oficial niste capitole, sa pun niste puncte(nu puncte puncte, ci puncte "." :P ), have these!

She’s got the kind of look that defies gravity
She’s the greatest cook
And she’s fat free
She’s been to private school
And she speaks perfect French
She’s got the perfect friends
Oh isn’t she cool
She practices Tai Chi
She'd never lose her nerve
She's more than you deserve
She's just far better than me
Hey, hey
So don’t bother
I won’t die of deception
I promise you won’t ever see me cry
Don’t feel sorry
And don't bother
I’ll be fine
But she’s waiting
The ring you gave to her will lose its shine
So don’t bother, be unkind
I’m sure she doesn’t know
How to touch you like I would
I beat her at that one good
Don’t you think so?
She's almost six feet tall
She must think I'm a flea
I’m really a cat you see
And it's not my last life at all
Hey, hey
So don't bother
I won't die of deception
I promise you won't ever see me cry
Don't feel sorry
Don't bother
I’ll be fine
But she's waiting
The ring you gave to her will lose its shine
So don’t bother, be unkind
For you, I'd give up all I own
And move to a communist country
If you came with me, of course
And I'd file my nails so they don't hurt you
And lose those pounds, and learn about football
If it made you stay, but you won't, but you won't
So don't bother,
I'll be fine, I'll be fine, I'll be fine, I'll be fine
Promise you won't ever see me cry
And after all I'm glad that I'm not your type
Promise you won't ever see me cry
Don’t bother,
I'll be fine, I'll be fine, I'll be fine, I'll be fine
Promise you won’t ever see me cry
And after all I'm glad that I'm not your type
Promise you won't ever see me cry

Despre clasicul sentiment...

Ascult random ceva muzica...printre care si "El amor"..si ma gandesc oare de cat de putin timp avem sa constietizam versurile(pe care de data asta le voi pune sub forma de fraze insirate...in romana)
Dragostea nu e facuta din cuvinte care se spun la intamplare, pentru un singur moment si fara ratiune, e celelalte lucruri care se simt fara sa le spui, in acelasi timp cu un zambet, cu o imbratisare...Uneori nu ajunge la tine, pentru ca trece fara sa anunte, cautand pe cineva care sa o iubeasca, uneori cand ajunge, ajunge prea tarziu, pentru ca e deja altcineva in locul ei..Nu stie ca exista limite, distante si locuri. Nu are varsta, poate sa vina pierduta printre oameni sau frematandu-se intr-un cantec, pentru un zambet, pentru cateva lacrimi..E sa ierti totul fara reprosuri si uiti ca sa poti sa incepi din nou...e sa nu iti spui nimic si sa mergi in tacere,e sa oferi fara sa astepti...

Si dupa toate astea, ma intreb..oare de cate ori pana acum am ajuns sa iubesc? Sau..ai ajuns sa iubesti???!!?!??!

Nu mai am timp...

Nici sa mai visez, nici sa mai dorm, nici sa respir.. Se pare ca am intrat intr-un ritm alert, ca vad lucruri despre care credeam ca nu pot exista(nu, nu am inceput sa am halucinatii :P ), ca sunt tot timpul pe fuga..
Asa ca... pana dupa sesiune, cel putin, si pe urma pana dupa vacanta mea de o saptamana in care nu voi sti nimic de nimeni:p (tee hee), blogul asta va fi cam privat de prezenta mea mult prea extraordinara.
De postat, o sa mai postez, dar mai rar... Si imi pare totusi rau ca se intampla asa...
Nu scapi, oricum, de blogul asta!
Muhahaha
Bine..postul a fost facut pentru cei 3-4 oameni care il citesc... :(

Cum poti...

Cum poti sa ai lumea intreaga la picioarele tale si sa nu poti sa vezi asta? Ma gandesc ca poate ai orbit atat de tare incat nu iti mai pasa de nimic...Ma gandesc ca poate ai luat-o razna..Ajung sa imi e fie...mila..mila de toata existenta si lumea din jurul meu!Mi-e, mai bine zis, scarba de toate sfaturile pe care le primesc, mi-e greata sa mai zambesc cand vor altii, pentru ca asa vor altii! Vreau...sa incep...sa fiu...din nou...eu!
Vreau...si atat...

Inca mai traiesc

Si atata timp cat inca mai permit luxul asta, vreau sa iti zic sa te abtii de la a ma judeca, sa te abtii de la a ma considera nebuna! Da, poate ca uneori par un pic dusa cu capul, poate uneori par..masochista, dar fiecare dintre noi are dreptul sa intre in "jocul dictat" al vietii lui, daca vrea.
Sunt inca om, inca mai simt, simtul meu chinestezic inca refuza sa ma paraseasca! Si nu ma pot opune! Am incercat sa fiu robot, am incercat ca in fiecare clipa sa imi calculez cuvintele, am incercat ca in fiecare miscare sa pun cateva coordonate spatio-temporale, dar am descoperit undeva in adancul celor care au ramas din partea mea umana ca nu asta e felul meu...eul meu...
Irationalitatea, daca ii pot spune asa, in care ma pierd dincolo de aparentele afisate din instinctul de conservare, ma determina sa vreau sa ma mai "joc" un pic. Marioneta din mine nu mai vrea sa se lase in alte perechi de maini. Undeva, in spatele scenei, exista deja Cineva care o manuieste, in acelasi timp cu miscarile voluntare pe care le are.
Si daca nu mai ai aripi, pana la urma vor creste la loc... Si daca unoeri e mai bine sa fii rational, si daca uneori e mai bine sa iti tii picioarele pe pamant, incearca SA NU UITI ca stropul acela de nebunie pe care tu ti-l refuzi in fiecare clipa iti da sarea si piperul!
Poti, acum, sa imi ceri orice, orice mai putin sa nu fiu eu! Nu dupa ce am gustat din dulcea licoare a sinceritatii fata de mine.
Poate ca, la timpul exact care a trecut, e cazul sa trag linie si sa fac un bilant, poate e cazul sa (mai) admit cate ceva din mine, sa imi mai trec cu vederea unele lucruri, sa mai arat ca am schimbat cate ceva prin unele locuri, sa imi mai bat obrazul pentru lucrurile gresite... Si, ca orice bilant, ar trebui prezentat...doar ca...cei din fata scenei acelei marionete, nu mai sunt...
Si, daca iti e mai usor,arunca asupra mea vina tuturor celor petrecute, arunca spre mine cu tot felul de cuvinte dure...Nu sunt in masura sa te dispretuiesc... Numai nu ma sterge de acolo de unde stii ca am stat bine lipita...Daca vrei, spune-le tutoror ca te-am inselat, ca am fost cea mai proasta alegere din viata ta!Acopera-ti spatele, daca vrei, cu durerea mea!
Nu uita insa ca umbra din spatele tau sunt eu...ca atunci cand te trezeste telefonul in miezul noptii, s-ar putea ca eu sa fiu la celalalt capat al..."firului"...

Oare??!?!?Poate?!??!!?

Am...cati ani am? 22..aproape...
Bun... de ce e lumea tentata sa creada ca daca ai 22 de ani viata e roz? De ce crede lumea ca la varsta asta nu e nimic de zis, de facut, de trait intens si..SERIOS?
Da, accept ca faptul ca am un loc de munca si imi mananc zilele pe spinarea mea m-a facut sa fiu mai matura, dar de ce lumea nu vrea sa vada dincolo de asta?
For crying out loud, nu asta m-a maturizat din punct de vedere emotional, psihic, spuneti-i cum vreti!Poate m-a facut o persoana responsabila. Oi pune eu pasiune in ceea ce fac la munca, dar nu atat de tare incat sa invat ce si cum sa fac in viata mea de zi cu zi, in afara intervalului 9-18, de luni pana vineri... Ca mai aplic cate ceva din cele de la munca...nu neg!
Ma pot lauda cu faptul ca acel Dumnezeu in care cred(desi uneori nu pare ca o fac ...) m-a lasat sa ma dau singura cu capul de pereti, m-a lasat sa ma ridic singura, mi-a daruit ceva ce m-a facut sa realizez ca..sunt ceea ce sunt...Nu femeie fatala, nu Muma Padurii, nu proasta satului, nici Einstein, nici Eminescu, nici una care nu acorda subiectul cu predicatul..
Ma pot lauda cu faptul ca m-a lasat printre ceilalti din jurul meu, un om normal...obisnuit...comun.. Nu ma ridic cu nimic peste ceilalti, nu sunt nici sub ei! Doar ca uneori pot sa spun lucrurile un pic altfel in comparatie cu altii!
Si da, chiar si la 22 de ani problemele sunt la fel de mari ca la 30, la 40 sau la 50. Daca e vorba de sanatate, nu se schimba intensitatea direct proportional cu inaintarea in varsta, daca e vorba de sentimente, cred ca la fel sunt in intensitate, daca e vorba de lucururi materiale, aceleasi trebuinte le avem. Ca eu vreau blugi de la X firma ultracunoscuta, iar altul din piata Rahova, ideea centrala e ca amandoi vrem blugi!
Iar in ceea ce priveste problemele, un om mai mult decat extraordinar, care mi-a marcat, pot spune, viata, m-a invatat ca nu e nicio diferenta in trairi daca mie mi se rupe o unghie, si reprezinta o problema, iar tie iti moare pisica, pe care ai crescut-o de la cateva zile, timp de 8 ani...
De-asta sunt copil in adancul sufletului, de-asta ma dezvolt, probabil, ca pradator...Pentru ca toti o facem...fiecare in felul lui..
De-asta am si probleme, de-asta sunt si matura, de-asta zambesc, de-asta ma enervez!
Daca vrei sa stii ce e in inima unui om, daca vrei sa ii castigi atentia, nu ii rade in nas cand iti va spune ca are o problema si descoperi ca si-a pierdut capacul de la stilou...Nu..nu va gasi altul...nu la fel..la fel cum tu nu vei putea substitui vreo lipsa din viata ta in totalitate!

Do you remember....

When when I met you
Evidently
You knew
Underneath your kiss
I was fooled
Evidently
Seems without you
I'm folding

This time last year, you were here
This time last year, you were here
This time last year, you were here

Said I missed you
How can I choose
Tell me shut up and do something
Without you here i'm in two
Cutting into
Scenes without you
Unfolding

This time last year, you were here
This time last year, you were here
This time last year, you were here

In all my innocence
I'm running 'round
In circles you won't allow
Against your bittersweet indifference tears

I'm running 'round

This time last year, you were here
This time last year, you were here
This time last year, you were here

Free land...

E suficient doar sa inchizi ochii si sa iti imaginezi, vei vedea asta chiar inauntrul tau, acolo unde nimeni in afara de tine nu poate sa ajunga...Stii ca e suficienta o raza de soare ca norii sa se inceapa sa alerge...Stii ca un zambet e suficient pentru un nou inceput, pentru a o lua de la capat...

Just...think freely...with every heartbeat!

"A kindred dreadfull thought"

Si cu parere de rau, anunt, ca...Octavian Paller, cel printre randurile caruia mi-am regasit temerile si frustarile, gandurile despre care nu aveam idee, nu mai e...
http://evz.ro/article.php?artid=303888.


Multumesc, Domnule Paller

Deci asta e label unde o sa pun de-acus inainte versurile, ca sa nu ma mai stresez ca nu stiu in ce categ sa le pun...Loooossseeerrrr!!

Piesa de teatru in mai multe acte despre cum sa fii penibil

Actul I. Scena I.

Iti faci blog

Scena II

Te apuci si postezi

Scena III

Incepi sa crezi ca esti penibil si continui

Scena IV

Altii comenteaza si nu prea

Scena V

Iti pui deadline si intrebari existentiale, pe care le dezbati intr-un public inexistent


Actul II Scena I

Lucrurile incep sa se miste, mai impinsa de la spate, mai din proprie initiativa, lumea incepe sa mai si citeasca...

Scena II

Nu-ti mai place ceea ce postezi!

Scena III

Te consolezi cu gandul ca postul urmator va fi mai bun

Scena IV

Tot nu iti iese!

Scena V

Iti vine sa dai cu tastatura in monitor si cu el in TV.

Scena VI

Te gandesti la consecinte si te abtii!

.....................Se schimba decorul.........................
(Va urma)

Mmmddddaaaa

Oamenii se cheama ca sunt fiinte evoluate, din punct de vedere intelectual, psiho-afectiv. Numai ca marea realitate in care ne petrecem viata a inceput sa cam demonstreze contrariul.
Nu numai ca vestile pe care le primesc nu sunt stralucite, dar intreaga existenta umana pare sa se invarta in jurul unor interese meschine, in jurul unor arivisme si unor avaritii impinse la extreme.
Sunt oameni care nu prea au ce sa manance si totusi isi dau si ultimul leu pentru educatia si binele fizic al semenilor si sunt oameni care au aproape tot ce si-ar putea dori un om si cu toate astea nu fac decat sa incerce sa ia si mai mult, de la cei care abia incep sa se loveasca, daca pot spune asa, cu capul de pragul de sus!
Sunt oameni capabili sa se sacrifice pe ei pentru altii si sunt si cei care sunt capabili sa ii sacrifice pe ceilalti pentru ei.
Bine, si mai sunt oamenii pasivi, care nu au treaba decat cu persoana lor, dar pe care nu ii poti numi egoisti, pentru ca nu te deranjeaza cu nimic.
Eh, eu una pe astia, varianta a doua din fiecare categorie din primele 2 nu prea ii inteleg. Parca una dintre legile divine era sa iti ajuti aproapele. Nu vreau sa ma erijez in vreo mare evlavioasa, dar mi s-a cam demonstrat ca intr-adevar exista cineva acolo sus. Si chiar daca mi se va spune ca e vorba doar de o simpla influenta psihica pe care ne-o producem crezand intr-o divinitate, nu pot sa nu ma intreb daca oamenii de genul asta se gandesc vreun pic la ceea ce isi fac cu mana lor.
Si, bine, daca ar fi sa admitem cazul in care Dumnezeu nu ar exista, exista in schimb, o vorba care spune ca.."What goes around comes around..."
Nu prea imi vine sa cred ca oamenii pot sa fie atat de ipocriti, cu toate ca am patit-o de prea multe ori pe pielea mea proprie si personala...

Goooddd! They really, really make me sick!

Those good old times...

To pretend no one can find
The fallacies of morning rose
Forbidden fruit, hidden eyes
Curtises that I despise in me
Take a ride, take a shot now
Cause nobody loves me
Its true...Not like you do...

Covered by the blind belief
That fantasies of sinful screens
Bear the facts, assume the dye
End the vows no need to lie, enjoy
Take a ride, take a shot now
Cause nobody loves me,
It's true...
Not like you do...

Who oo am I, what and why
Cause all I have left is my memories of yesterday
Ohh these sour times
Cause nobody loves me,
It's true...
Not like you do...

After time the bitter taste
Of innocence, descent or race
Scattered seeds, buried lives
Mysteries of our disguise revolve
Circumstance will decide ....

Cause nobody loves me
Its true...
Not like you...
Nobody loves.. me
Its true...
Not, like, you.. do


Simti cum se zgarie randurile?

(Dupa cate versuri am pus, cred ca ar trebui un nou label...:P)

But I'm willing...To give it another try...

"I'm so tired of playing,
Playing with this bow and arrow,
Gonna give my heart away,
Leave it to the other girls to play,
For I've been a temptress too long.

Hmm just,
Give me a reason to love you,
Give me a reason to be,
A woman,
I just wanna be a woman.

From this time, unchained,
We’re all looking at a different picture,
Through this new frame of mind,
A thousand flowers could bloom,
Move over, and give us some room.

Yeah,
Give me a reason to love you,
Give me a reason to be
A woman,
I just want to be a woman.

So don't you stop being a man,
Just take a little look from our side when you can,
Sow a little tenderness,
No matter if you cry.

Give me a reason to love you,
Give me a reason to be,
A woman,
It's all I wanna be is all woman.

For this is the beginning of forever and ever,
It's time to move over ,
So I want to be.

I'm so tired of playing,
Playing with this bow and arrow,
Gonna give my heart away,
Leave it to the other girls to play.
For I've been a temptress too long.

Hmm just,
Give me a reason to love you "

Uneori mi-as dori sa ma pot exprima prin ceea ce canta toate versurile, uneori as vrea sa ma imbat definitv cu ceea ce spun sunetele din unele melodii...
Scoici sparte si talpi sangerande...
Apa sarata, rani subtiri si adanci...
Lupta...lupta...poti, inca mai poti!

Cuvinte, care ard...
Nonsensuri...
Debusolare...
Cer...idei...
Efemer...
Puncte de suspensie...


"I'm so tired of playing,
Playing with this bow and arrow,
Gonna give my heart away,
Leave it to the other girls to play,
For I've been a temptress too long"......

Nu!

Vad..simt..
Traiesc..
In soare, in vant,
In mister!

Sunt praful,
Sunt ploaia,
Esti furtuna
Sunt luminile...

Nu vreau
Sa mai vad, sa mai simt!
Nu vreau sa mai stii,
Sa ma mai stiu...


Later edit:

E ceva ce nu imi place aici... cred ca o sa sterg postul asta...pentru simplul fapt ca simt ca ma mint pe mine...

Once upon a time...

....there was peace and calm...there was innocence, there was...MAGIC...
Povestile de dragoste, daca le mai pot numi asa, incep uneori cand te astepti mai putin, cand crezi ca tot ce a mai ramas din tine e o suma de resentimente, gust amar, tristete, resemnare, furie, razbunare...
Povestile de dragoste, daca le mai pot numi asa, aduc in lumea ta stropul de electricitate, picatura care iti hidrateaza la maxim buzele uscate de plans!
Povestile de dragoste, daca le mai pot numi asa, iti readuc soarele care se reflecta in ochi, iti dau deoparte umbrele si le umplu cu vorbe...
...dulci, pe care le simti vibrand in atrii si ventricule, in cele mai subtiri capilare..
Povestile de dragoste, daca le mai pot numi asa, au cursul lor prestabilt, pe care la inceput nu il stii, si ai tendinta de a construi, in paralel cu mersul din umbra al lucrurilor, un drum al tau, pe care incerci sa il mentii, indiferent ce presupune asta...La un moment dat, ajungi sa vezi, sa simti umbra de drum pe care ar fi trebuit sa mergi..si atunci, la intersectia drumurilor, descoperi ca...
..povestile de dragoste, daca le mai pot numi asa, se sfarsesc...subit...la fel de subit cum au aparut, la fel de miraculos cum s-au intamplat, si ajungi sa spui...
Once upon a time...

DE CEE???

Se dau in felul urmator:
1. Una bucata programare la o clinica
2. Una bucata medic pe care il cunosti si la care mergi cam de un an de zile
3. Una bucata tratament prescris ca si consecinta 1. si 2.
4. Una bucata farmacista(sarita de 60 de ani)
5. Una bucata eu, in stransa legatura cu ingredientele anterioare.

Buuun...cu astea dupa mine, ma deplasez intr-un HelpNet, ca imi era mai aproape si mai deschisa decat alta farmacie din zona..
Dupa ce o astept 5 minute pe Doamna sa rezolve complicata ecuatie cu "t" necunoscute, de genul, "care este suma care trebuie returnata ca si rest la 100RON in urma cumpararii de medicamente in valoare totala de 62RON"(!!?!?!), ajung la casa si cer 12 comprimate de X.
Miscarea clasica, uitat la mine peste ochelari, ridicat ochelarii cu mana dreapta insotita de pix, uitat la mine si prin ei,apoi spus: "imediat". Plecat in depozit, de la jumatatea drumului intors si spus: "Cutia e de 18 comprimate. Tratamentul se face cu 18, timp de 9 zile, unul dimineata si unul seara!"

ATAAAT! Zic: "Am 12 zile, cate unul seara inainte de culcare, conform prescriptiei specialistului!" Urmeaza(evident:P) uitat la mine in aceeasi desfasurare a actiunii descrisa mai sus, apoi schimbare radicala de atitudine!
Si cum sa nu exclam eu..CUM E TARA ASTA! Nu ca n-as fi vazut in viata mea si farmacisti competenti, sau nu ca as pune la indoiala capacitatile intelectuale ale Doamnei, sau ca m-as indoi in vreun fel de studiile sale...dar...Totusi.. Eu intru, ma scormonesc in geanta, ma uit intr-o reteta si apoi cer... I mean...nu toata lumea cumpara farmaceutice dupa ureche...(Sau o fi fata mea de vina? Dar nu cred..ca veneam de la birou..deci nu eram in tenisi :P).
Si, ca sa ajung unde trebuia sa ajung...Singura concluzie la care ajung referitor la farmacisti e ca... Majoritatea celor care fac parte din categoria Doamnei asteia cred ca stiu mai multe decat nenii doctori care prescriu...Si, ma intreb..daca ei le stiu pe toate, ce nevoie mai avem de medici???

Pentru doritori de alte intamplari de genul asteia, anuntati-ma, va rog! :P Promit ca mai scriu din ce mai am in sac!

Ce facem aici?

Deci! Inca de la bun inceput!
What the... Why the..mai bine zis... am facut eu blogul asta?
Acum vreo 2 zile stiam, acum mi se pare lipsit de sens.. Da...am ajuns comuna..Am ajuns vai..
(V A I) de mine...
Asa, si ce daca imi e mai comod sa scriu aici decat pe foi? Ar trebui sa imi vad de treaba mea, sa umplu casa de hartii, pe care sa le caut mai apoi disperata, ca poate scot articolul ala de care am nevoie pana peste 5 ore, ca altfel imi da nenea responsabilul de proiect cu revista in cap!
Ar trebui sa imi vad de recenziile mele pe care ma chinui sa le fac de 3 zile, ar trebui sa trec peste afisele cu "Cartele ORINGI, VODAFON" fara sa imi pese... Ar trebui sa fiu mai originala decat atat???!!?!?!?!
Am ajuns sa imi fac blog comuno-depresiv! Da, bun!
Si imi dau deadline! Daca pana peste..sa zicem ...2 zile, nu scoatem ceva bun din blogul asta, eu ma las de scris. Ma las de scris orice, renunt inclusiv la interviuri!

OMG!!!