Si totul incepe...usor...linistit...simti cum bate vantul prin tine...simti cum incepe sa iti alunece pe langa fata cate un strop...si nu e o lacrima! E poate doar un gand care a trecut...tunet..lumina...din ce in ce mai repede incep sa se striveasca de asfaltul incins...picatura cu picatura se prind intr-un mare vuiet de seara, intr-un mare nor...
In jur...agitatie..stai...Stai nemiscat in bataia lor, te opui, parca, vehement, tuturor lucrurilor inevitabile...te lovesti de oameni, se uita ciudat la tine...e din ce in ce mai puternic...e din ce in ce mai agitat... e din ce in ce mai haotica toata miscarea circulara din jurul tau...
Nu mai poti analiza...deloc..Frana..trece mai departe...te uiti...in jur..nimic...tunet...lumina...mai auzi zgomotul?Te mai orbesc luminile artificiale din jur? Mai vezi, mai simti altceva?
Esti prins in jocul lor...si te izbesti de asfalt in acelasi timp, si te contopesti in acelasi mare vuiet...
Si totul a inceput..usor...linistit, cand ai simtit cum bate vantul prin tine...
Monday, April 30, 2007
Oare cat?
Deci clar simt ca nu mai pot singura in asta.. Ies dintr-una si dau in alta... It's always the same circle, and I keep running in it!
Stiu ca e prea comun totul, stiu ca tuturor ni se intampla cateodata in viata toate astea, ca trecem prin niste clipe mai aiurea, in care totul incepe sa devina gri..dar..aici e totul prea gri! O veste buna, una calda! U know what I mean? Dar cand le primesti exact una dupa alta...la interval de cateva secunde...si mai si vezi cu ochii tai ce se intampla cu tine...Ufff... I know, I shall, must get over it!
Azi am stat la palavre cu un vechi prieten...Long time no seen, I must say, intrucat nu ne-am mai vazut de vreun an si ceva! A trecut parca mai repede totul, dar mi-am adus aminte de cat de multe am pierdut, de cat de minunate erau verile in care mergeam la "Gradina" sa bem o bere, de cat de super era cand il vedeam pe EL de mana cu prietena lui, dar cu ochii la mine, de cat de dragut era cand cel de la care nu te asteptai te conducea acasa, ca sa nu fii singura in toiul noptii... De clipele alea in care vacanta era vacanta, in care certurile erau doar pentru ca ai intarziat acasa, cand 5RON iti ajungeau pentru o seara intreaga si ti se parea mai mult decat ai fi vrut sa ai!
De momentele in care bagai 3 pastile de guma in gura, ca sa nu mirosi a tigari cand ajungi acasa!
De momentele in care negociai la sange pentru ora la care sa te intorci acasa...
Acum...daca nu are cine sa ma conduca pana acasa, ma arunc intr-un taxi, acum nu ies din casa daca am mai putin de 50(da, cincizeci)RON in buzunar, acum nu ma mai uit cu nostalgie daca il vad pe el aruncandu-mi ocheade, pentru ca nu mai am timp sa fac pasiuni pentru oameni "ocupati"... Acum nu mai mergem la "Gradina" pentru ca nu ne potrivim in concedii sau pentru ca avem examene de dat cand avem concedii... Acum certurile sunt ca te duci acasa si stai decat 2 zile.. Acum mama stie ca fumez...la fel si tata...si aproape toti ai mei..Acum nu mi se mai spune la ce ora sa vin acasa...Acum o stabilesc eu, iar ei incearca sa negocieze...
Si deci, dupa ce ca viata e facuta dintr-o suita de lacrimi si zambete,dupa ce ca s-au inversat un pic rolurile si ai ajuns, la randul tau, sa porti de grija atat tie, cat si altora(desi e bine totusi in postura asta) impresia generala, in comparatie cu acum ceva timp,e ca nimic nu prea mai are farmec...Acum ca esti.."mare"..nimic nu mai e cum era...
Stiu ca e prea comun totul, stiu ca tuturor ni se intampla cateodata in viata toate astea, ca trecem prin niste clipe mai aiurea, in care totul incepe sa devina gri..dar..aici e totul prea gri! O veste buna, una calda! U know what I mean? Dar cand le primesti exact una dupa alta...la interval de cateva secunde...si mai si vezi cu ochii tai ce se intampla cu tine...Ufff... I know, I shall, must get over it!
Azi am stat la palavre cu un vechi prieten...Long time no seen, I must say, intrucat nu ne-am mai vazut de vreun an si ceva! A trecut parca mai repede totul, dar mi-am adus aminte de cat de multe am pierdut, de cat de minunate erau verile in care mergeam la "Gradina" sa bem o bere, de cat de super era cand il vedeam pe EL de mana cu prietena lui, dar cu ochii la mine, de cat de dragut era cand cel de la care nu te asteptai te conducea acasa, ca sa nu fii singura in toiul noptii... De clipele alea in care vacanta era vacanta, in care certurile erau doar pentru ca ai intarziat acasa, cand 5RON iti ajungeau pentru o seara intreaga si ti se parea mai mult decat ai fi vrut sa ai!
De momentele in care bagai 3 pastile de guma in gura, ca sa nu mirosi a tigari cand ajungi acasa!
De momentele in care negociai la sange pentru ora la care sa te intorci acasa...
Acum...daca nu are cine sa ma conduca pana acasa, ma arunc intr-un taxi, acum nu ies din casa daca am mai putin de 50(da, cincizeci)RON in buzunar, acum nu ma mai uit cu nostalgie daca il vad pe el aruncandu-mi ocheade, pentru ca nu mai am timp sa fac pasiuni pentru oameni "ocupati"... Acum nu mai mergem la "Gradina" pentru ca nu ne potrivim in concedii sau pentru ca avem examene de dat cand avem concedii... Acum certurile sunt ca te duci acasa si stai decat 2 zile.. Acum mama stie ca fumez...la fel si tata...si aproape toti ai mei..Acum nu mi se mai spune la ce ora sa vin acasa...Acum o stabilesc eu, iar ei incearca sa negocieze...
Si deci, dupa ce ca viata e facuta dintr-o suita de lacrimi si zambete,dupa ce ca s-au inversat un pic rolurile si ai ajuns, la randul tau, sa porti de grija atat tie, cat si altora(desi e bine totusi in postura asta) impresia generala, in comparatie cu acum ceva timp,e ca nimic nu prea mai are farmec...Acum ca esti.."mare"..nimic nu mai e cum era...
Mmmm...what it is it all about?
Ma uit la ceas de mai bine de o ora si ma tot intreb..ce puii mei caut eu treaza la ora asta... As fi vrut sa dorm cu el..sa ma tina in brate... sa incep sa ma bucur de viata???!!!??!
Such a cruel intention that is! But... Atatea imagini, atatea lucruri atat de reale,aparent...
Sunet de vioara, acorduri de pian si de chitara imbinate intr-o combinatie amara de singuratate, alungata poate doar de cateva versuri si de un sarut dulce-amarui pe care inca il mai simt pe buze..
Si daca ceea ce pana acum numeam "clipele rezervate doar pentru mine..." a ajuns sa fie "nenorocita asta de singuratate..", what is all this about?
Where is it leading? Why am I doing all these? Or.. is it real, is it just a dream and I'll find out that I've..
Neah...
I shall play all my cards and end this game I have with me...
It's time to...live that weather...;)
Such a cruel intention that is! But... Atatea imagini, atatea lucruri atat de reale,aparent...
Sunet de vioara, acorduri de pian si de chitara imbinate intr-o combinatie amara de singuratate, alungata poate doar de cateva versuri si de un sarut dulce-amarui pe care inca il mai simt pe buze..
Si daca ceea ce pana acum numeam "clipele rezervate doar pentru mine..." a ajuns sa fie "nenorocita asta de singuratate..", what is all this about?
Where is it leading? Why am I doing all these? Or.. is it real, is it just a dream and I'll find out that I've..
Neah...
I shall play all my cards and end this game I have with me...
It's time to...live that weather...;)
Si nu mai poti comenta
Don't kid yourself
And don't fool yourself
This love's too good, to last
And I'm too old to dream, yeah...
Don't grow up too fast
And don't embrace the past
This life's too good to last
And I'm too young to care, yeah...
Don't kid yourself
And don't fool yourself
This life could be the last
And we're too young to see....
And don't fool yourself
This love's too good, to last
And I'm too old to dream, yeah...
Don't grow up too fast
And don't embrace the past
This life's too good to last
And I'm too young to care, yeah...
Don't kid yourself
And don't fool yourself
This life could be the last
And we're too young to see....
Sunday, April 29, 2007
Heeelllppp, puuuhhhllleeeeaaaaseeee
Deci daca cineva in lumea asta are mai multe cunostinte despre bloguiala, sa imi dea un semn, ca mi-am prins urechile pe aici! zau daca nu :((
Mda..deci da...
Deci ce sa faci si ce sa crezi despre cineva atunci cand spune ca uraste minciuna, si minte?????
We've got a war to fight...
In fiecare dimineata, in fiecare clipa, cu fiecare minut care trece... Lupta....Razboi...oare mai poti supravietui? Oare mai ai puterea sa treci peste toate exact asa cum ai crezut cand soarele te-a izbit in retina atunci cand ai deschis ochii pentru prima data in ziua aceea?
E ceva de dincolo de tine care te tine in viata? Sau e pur si simplu o manevra facuta in stil instinctual? Pentru ce lupti? Pentru ce incerci sa zambesti, sa mananci, sa iti bei cafeaua, sa fumezi tigara de dimineata? Ajungi sa iti doresti sa se termine.. Repede, repede si ziua asta, ca sa poti adormi, sperand ca maine vei putea sa treci peste toate! Inchide ochii...Inchide ochii in timp ce eu aberez aici, traieste, invata sa mergi macar tu mai departe, zambeste si plangi in acelasi timp... Plangi ca se intampla, plangi ca nu mai e, plangi ca a fost frumos chiar daca ai ajuns sa nu mai ai loc de munca, desi ai ramas atat de singur intr-o lume atat de plina... Zambeste ca se intampla, zambeste ca nu mai e, zambeste ca a fost frumos chiar daca ai ajuns sa nu mai ai loc de munca, desi ai ramas atat de singur intr-o lume atat de plina...
Lupti pentru tine, sau lupti pentru acel "Poate"? Lupti pentru ceilalti? Lupti pentru ea sau pentru el?
Conteaza? Nu! Lupti, si gata! Si nimeni nu vede asta, desi aparent toti o simt si iti sunt aliati!
Stii ca niciodata nu vei primi ceva gratuit, stii ca niciodata nu va fi suficient ceea ce vei primi, si esti gata sa accepti sa te autoflagelezi acceptand pretul pe care il ai de platit! Si poate ca momentul in care vrei sa incetezi sa mai lupti e atat de aproape, incat ai vrea sa sari peste cateva etape... Nu-i asa ca vrei din nou in pat, sa se invarta totul cu tine si sa ajungi la momentul in care te duceai frumos, cu sortulet si fundita rosie, la gradinita?
Nu-i asa ca ti-ai dori sa ajungi sa crezi din nou in Mos Craciun, sa stii ca unicul lucru pe care il ai de facut e sa desenezi un soare? Si poate o casa... si...sa iti doresti sa fii mare, dar fara ca lucrul asta se intample?
Si atunci, de ce visele nu se transforma in realitate?
De ce nu putem fi din nou inocenti, de ce trebuie sa iubim, sa uram, sa analizam, sa facem alegeri? Stiu, pentru ca suntem maturi si responsabili, pentru ca ne dorim sa avem o casa, o familie, un viitor, o cariera.. La ce bun? Stiu si asta! Pentru liniste sufleteasca la batranete, pentru pozitie sociala, pentru orgoliul propriu...
De-asta visele nu se transforma in realitate! Pentru ca realitatea e prea haina ca sa le lase sa se intample, pentru ca realitatea e prea pragmatica, pentru ca noi suntem realitate!
Si daca razboiul tau se duce pentru vise, de ce mai lupti?
E ceva de dincolo de tine care te tine in viata? Sau e pur si simplu o manevra facuta in stil instinctual? Pentru ce lupti? Pentru ce incerci sa zambesti, sa mananci, sa iti bei cafeaua, sa fumezi tigara de dimineata? Ajungi sa iti doresti sa se termine.. Repede, repede si ziua asta, ca sa poti adormi, sperand ca maine vei putea sa treci peste toate! Inchide ochii...Inchide ochii in timp ce eu aberez aici, traieste, invata sa mergi macar tu mai departe, zambeste si plangi in acelasi timp... Plangi ca se intampla, plangi ca nu mai e, plangi ca a fost frumos chiar daca ai ajuns sa nu mai ai loc de munca, desi ai ramas atat de singur intr-o lume atat de plina... Zambeste ca se intampla, zambeste ca nu mai e, zambeste ca a fost frumos chiar daca ai ajuns sa nu mai ai loc de munca, desi ai ramas atat de singur intr-o lume atat de plina...
Lupti pentru tine, sau lupti pentru acel "Poate"? Lupti pentru ceilalti? Lupti pentru ea sau pentru el?
Conteaza? Nu! Lupti, si gata! Si nimeni nu vede asta, desi aparent toti o simt si iti sunt aliati!
Stii ca niciodata nu vei primi ceva gratuit, stii ca niciodata nu va fi suficient ceea ce vei primi, si esti gata sa accepti sa te autoflagelezi acceptand pretul pe care il ai de platit! Si poate ca momentul in care vrei sa incetezi sa mai lupti e atat de aproape, incat ai vrea sa sari peste cateva etape... Nu-i asa ca vrei din nou in pat, sa se invarta totul cu tine si sa ajungi la momentul in care te duceai frumos, cu sortulet si fundita rosie, la gradinita?
Nu-i asa ca ti-ai dori sa ajungi sa crezi din nou in Mos Craciun, sa stii ca unicul lucru pe care il ai de facut e sa desenezi un soare? Si poate o casa... si...sa iti doresti sa fii mare, dar fara ca lucrul asta se intample?
Si atunci, de ce visele nu se transforma in realitate?
De ce nu putem fi din nou inocenti, de ce trebuie sa iubim, sa uram, sa analizam, sa facem alegeri? Stiu, pentru ca suntem maturi si responsabili, pentru ca ne dorim sa avem o casa, o familie, un viitor, o cariera.. La ce bun? Stiu si asta! Pentru liniste sufleteasca la batranete, pentru pozitie sociala, pentru orgoliul propriu...
De-asta visele nu se transforma in realitate! Pentru ca realitatea e prea haina ca sa le lase sa se intample, pentru ca realitatea e prea pragmatica, pentru ca noi suntem realitate!
Si daca razboiul tau se duce pentru vise, de ce mai lupti?
I don't wanna do this...
Fiecare zi e, pentru cel putin fiecare dintre noi, o mare mare de chestii pe care le facem, voit au ba!
E, si atunci trebuie sa vorbesti frumos cand o baba isterica te suna sa te intrebe daca nu cumva ai primit acasa un plic de la administratia financiara, ca altfel ea o sa plateasca amenda. Si, mai mult decat atat, trebuie sa te duci si pana la cutia postala, poate ti-a scapat din vedere! Eeee na!
Nu mai vreau! Punct. Gata frate..nu vreau sa mai fiu amabila, nu vreau sa ma mai bag in tot felul de chestii ca sa ajut lumea!
Nu mai vreau sa zambesc atunci cand cineva apasa gresit pe butonul de la lift si isi cere scuze! Nu mai vreau! Vreau sa ii spun "Esti un mare, MAAARE dobitoc! Am zis 7-S A P T E!"..
Nu mai vreau sa tot multumesc la piata pentru kilul de mere pe care mi l-a dat ca fiind un kil, dar stim si eu si ea ca e mai putin..nu mai vreau sa vorbesc mieros cand sun la banca sa cer o informatie! Nu mai vreau, ca nu mai vreau!
Si nu mai vreau nici sa fac pe resemnata si pe good-doing women! Din acelasi motiv.. Ca...NU MAI VREAU!
Later Edit:
Si pentru ca nu sunt chiar asa de nervoasa si agitata psiho-motor precum am scris mai sus... simt nevoia sa adaug:
Nu sunt chiar asa de lasa incat sa ma ascund in spatele unor impulsuri ;)
Na ca am zis-o si pe asta!
E, si atunci trebuie sa vorbesti frumos cand o baba isterica te suna sa te intrebe daca nu cumva ai primit acasa un plic de la administratia financiara, ca altfel ea o sa plateasca amenda. Si, mai mult decat atat, trebuie sa te duci si pana la cutia postala, poate ti-a scapat din vedere! Eeee na!
Nu mai vreau! Punct. Gata frate..nu vreau sa mai fiu amabila, nu vreau sa ma mai bag in tot felul de chestii ca sa ajut lumea!
Nu mai vreau sa zambesc atunci cand cineva apasa gresit pe butonul de la lift si isi cere scuze! Nu mai vreau! Vreau sa ii spun "Esti un mare, MAAARE dobitoc! Am zis 7-S A P T E!"..
Nu mai vreau sa tot multumesc la piata pentru kilul de mere pe care mi l-a dat ca fiind un kil, dar stim si eu si ea ca e mai putin..nu mai vreau sa vorbesc mieros cand sun la banca sa cer o informatie! Nu mai vreau, ca nu mai vreau!
Si nu mai vreau nici sa fac pe resemnata si pe good-doing women! Din acelasi motiv.. Ca...NU MAI VREAU!
Later Edit:
Si pentru ca nu sunt chiar asa de nervoasa si agitata psiho-motor precum am scris mai sus... simt nevoia sa adaug:
Nu sunt chiar asa de lasa incat sa ma ascund in spatele unor impulsuri ;)
Na ca am zis-o si pe asta!
This is how it all started...
Intr-o dimineata...intr-o zi ca oricare alta zi din viata unui om care nu mai are viata...am simtit nevoia sa scriu ceva undeva...
Foi...exista peste tot in camera mea, la birou, printre cursurile de la facultate... Exista foi virtuale pe hard...dar nu sunt intotdeauna acolo, puse cap la cap, una dupa alta, exact asa cum simt...N-am o continuitate... Si vreau ca atunci cand simt nevoia sa scriu...sa scriu...
It might look borring.. It may seem lame...Maybe...it's a common way to publicly express my own feelings, but I believe there are so many those who will find themselves in this..that I will not look forward to the consequences...
Foi...exista peste tot in camera mea, la birou, printre cursurile de la facultate... Exista foi virtuale pe hard...dar nu sunt intotdeauna acolo, puse cap la cap, una dupa alta, exact asa cum simt...N-am o continuitate... Si vreau ca atunci cand simt nevoia sa scriu...sa scriu...
It might look borring.. It may seem lame...Maybe...it's a common way to publicly express my own feelings, but I believe there are so many those who will find themselves in this..that I will not look forward to the consequences...
Subscribe to:
Posts (Atom)