In fiecare dimineata, in fiecare clipa, cu fiecare minut care trece... Lupta....Razboi...oare mai poti supravietui? Oare mai ai puterea sa treci peste toate exact asa cum ai crezut cand soarele te-a izbit in retina atunci cand ai deschis ochii pentru prima data in ziua aceea?
E ceva de dincolo de tine care te tine in viata? Sau e pur si simplu o manevra facuta in stil instinctual? Pentru ce lupti? Pentru ce incerci sa zambesti, sa mananci, sa iti bei cafeaua, sa fumezi tigara de dimineata? Ajungi sa iti doresti sa se termine.. Repede, repede si ziua asta, ca sa poti adormi, sperand ca maine vei putea sa treci peste toate! Inchide ochii...Inchide ochii in timp ce eu aberez aici, traieste, invata sa mergi macar tu mai departe, zambeste si plangi in acelasi timp... Plangi ca se intampla, plangi ca nu mai e, plangi ca a fost frumos chiar daca ai ajuns sa nu mai ai loc de munca, desi ai ramas atat de singur intr-o lume atat de plina... Zambeste ca se intampla, zambeste ca nu mai e, zambeste ca a fost frumos chiar daca ai ajuns sa nu mai ai loc de munca, desi ai ramas atat de singur intr-o lume atat de plina...
Lupti pentru tine, sau lupti pentru acel "Poate"? Lupti pentru ceilalti? Lupti pentru ea sau pentru el?
Conteaza? Nu! Lupti, si gata! Si nimeni nu vede asta, desi aparent toti o simt si iti sunt aliati!
Stii ca niciodata nu vei primi ceva gratuit, stii ca niciodata nu va fi suficient ceea ce vei primi, si esti gata sa accepti sa te autoflagelezi acceptand pretul pe care il ai de platit! Si poate ca momentul in care vrei sa incetezi sa mai lupti e atat de aproape, incat ai vrea sa sari peste cateva etape... Nu-i asa ca vrei din nou in pat, sa se invarta totul cu tine si sa ajungi la momentul in care te duceai frumos, cu sortulet si fundita rosie, la gradinita?
Nu-i asa ca ti-ai dori sa ajungi sa crezi din nou in Mos Craciun, sa stii ca unicul lucru pe care il ai de facut e sa desenezi un soare? Si poate o casa... si...sa iti doresti sa fii mare, dar fara ca lucrul asta se intample?
Si atunci, de ce visele nu se transforma in realitate?
De ce nu putem fi din nou inocenti, de ce trebuie sa iubim, sa uram, sa analizam, sa facem alegeri? Stiu, pentru ca suntem maturi si responsabili, pentru ca ne dorim sa avem o casa, o familie, un viitor, o cariera.. La ce bun? Stiu si asta! Pentru liniste sufleteasca la batranete, pentru pozitie sociala, pentru orgoliul propriu...
De-asta visele nu se transforma in realitate! Pentru ca realitatea e prea haina ca sa le lase sa se intample, pentru ca realitatea e prea pragmatica, pentru ca noi suntem realitate!
Si daca razboiul tau se duce pentru vise, de ce mai lupti?
No comments:
Post a Comment