Drops...

Pentru toate momentele in care singuratatea te apuca de maini si te leaga, pentru toate momentele de incertitudine, pentru toate clipele in care nesiguranta si nefericirea te fac sa vrei sa te inchizi in carapacea ta, inchide! Ochii! Si nu te mai gandi la nimic. Vinde-ti fericirea pentru nimic, cumpara un zambet cu ceea ce obtii pentru ea! Nu poti, nu? Normal ca nu poti!
Azi a plouat un pic...si am iesit din bloc izbindu-ma de stropi. Reci. Peste tot...m-am incapatanat sa nu ma intorc dupa umbrela. Cred ca simteam nevoia sa ma joc un pic cu mine. Sa vad cat rezist. Intotdeauna mi-a placut sa alung gandurile negre sub apa. de-asta cred ca imi si place atat de mult marea. Si apa...
Azi, dusul meu de 15 minute a picat din aer, nu dintr-un furtun argintiu... Mi-am spalat...totul...desi nu am ajuns sa alunece siroaie de pe mine, cred ca am ajuns sa pot spune ca am spalat. In cel mai incipient mod, in cel mai primitiv, mai bine zis, mod, totul. Suflet, ganduri...s-au scurs. Toate. Fara cuvinte...poate doar cu cateva versuri si cateva acorduri latine.
As vrea sa ma intorc undeva la origini. Sa ma scufund in Ithaca mea si sa mai raman acolo.
Acolo unde era totul atat de bine incat nimic nu ma putea atinge. Eram deasupra tuturor, eram inconjurata de ceva, ceva ca o aura, ceva divin care proteja. Ithaca mea s-a dus. Nu mai pot naufragia tot acolo. Cu toate panzele sus...nu mai e. Miscarea circulara, intregul sentiment de...de nici eu nu mai stiu ce....Gol...cred ca da...lipsa de sens, lipsa de inspiratie, cicatricile, urmele adanci, arsurile...totul...totul e o insula...
pierduta....