E ciudat. E un alt gen de ciudat! A fost o zi cu veste buna! A fost o zi incarcata de durere fizica dar cu veste buna. Inca un pas...Buuun...Printre toate hop-urile astea, ca deja nu mai sunt pasi, ceva renaste! Ce? Nu stiu.. stiu doar ca ma simt de parca as putea in orice clipa sa ating infinitul, doar ca nu vreau inca.. e ca un mare cod secret pe care tocmai mi l-a tastat cineva chiar in fata si la care am reactionat! Nu prea imi dau eu seama de unde pana unde toate reactiile astea chimice in mai putin de 72 de ore. Adica reactiile adverse stiu eu ca au efect mai rapid decat astea ale mele.
Chimia asta despre care vorbesc mi-a cam fost data peste cap, dar nu e nasol. De data asta nu e nasol. Nu'sh de ce. Sunt confuza, dar nu imi pasa. Ba chiar imi place. E bine sa ai 4 ani. Poti sa uiti, fara sa fii condamnat! Hehe!
Si cand ma uit cat de greu a fost drumul pana aici...si cand ma uit in spate la urmele lasate...si cand ma uit si vad cat de sifonata e o parte din mine...mai ca imi vine sa ma scutur si sa tip! It was I who was capable of doing that to my very own...
Aprecierea mea fata de mine nu mai e nula! Sentimentul ala de ura interna incepe sa se duca...Mai ramane racoarea, mai ramane sentimentul placut de abur de dupa o ploaie zdravana de vara! Iz de amintiri frumoase!
Manelistic vorbind...amintirile urate s-au dus. Au ramas cele frumoase. Ranile..s-au cam inchis, am iertat. Gata cu regretele, gata cu ura!
No comments:
Post a Comment