Dupa 2+2=22

Nu am o concluzie generala, nici nu ma prea pot pronunta in ceea ce priveste starea de 22 de ani. Stiu doar ca nu voi face o quarter life crisis inainte de vreme. Stiu doar ca ieri a fost o zi extraordinara, stiu doar ca m-am...nascut din nou..pentru a 22-a oara. A fost frumos...pentru ca am primit exact ceea mi-am dorit... Toate au mers..sa zicem...ca pe roate! Ma cam doare un pic capul azi, dar e bine. E bine sa am sentimentul ala de azi-dimineata, e bine sa vezi ca oamenii isi aduc aminte de tine(bine, nu toti :P) si cand nu au nevoie de ceva. E bine sa vezi ca oamenii stiu de lupta din tine si incearca sa le impace pe toate! Dutza a primit ce isi dorea, Dy la fel... Amandoua au fost multumite! :) Ce straniu suna! Dar..de ieri dimineata, de la trandafirii aia multi pe care mi-i doresc de o viata(adica 22 de ani :P) care au intrat in camera mea la 7:35, am reinceput sa convietuim. Dupa ce am primit de la Griz melodia minunata, dupa dedicatiile de pe carti, dupa copilaria implinita, dupa "maturitatea" de care trebuie sa dai dovada pentru a putea detine un "gadget", dupa talismane si Sade, dupa o masa "in familie", dupa o seara linistita, fara incidente, am realizat cat de mult am realizat!(iarasi suna straniu :P cred ca am o problema! Imbatranesc?!!?!)
Si daca ar fi sa impartasesc din cele realizate...am constientizat ca nu e cazul sa imi mai storc creierii ca sa fie totul perfect, ca micile imperfectiuni sunt sarea si piperul, ca prietenii sunt cei care stiu exact ce te reprezinta, ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata, ca persoanele de la care te astepti mai putin sa faca gesturi frumoase dupa o cearta, dupa un intors de spate, inca mai tin la tine, si le fac(pe ele, pe gesturile frumoase, in caz ca am devenit incoerenta!)
Mi-am dat seama cat de mult conteaza sa ai incredere in tine si in cel de langa tine, cat de mult conteaza sa nu interpretezi, cat de mult conteaza sa spui ce ai in cap daca tot interpretezi, cat de mult conteaza sa poti vorbi cu cineva deschis, cat e de minunat sa iti poata spune cineva "Te iubesc".
Daca am cuiva de multumit pentru toate starile astea, nu o sa ii insir, pe initiale, pe aici...Pentru ca stiu ca nu voi uita niciodata ziua in care am revolutionat aritmetica si in care 2+2 n-au mai facut 4, ci 22...