long time ago

Acum fix un an, 7 luni si 10 zile + cateva ore Didutzu era o mana de oscioare. O mana de oscioare acoperite de o piele fina dar totusi zbarcita. my Benjamin Button. Doi ochi mari, iscoditori si expresivi si o serie limitata de gesturi primare. Un om intr-un costum prea mic si totusi usor larg la umeri. N-a fost usor. Dar e asa de frumos sa vad cum fiecare zi il face mai mare, mai independent, mai copilul pe care l-am dorit, incat toate care-au fost rele se duc. Il cert. Uneori am impresia ca-l cert prea des. Poate n-am scuze, poate am. Poate-i rasfatat si nu-mi pasa. Il iubesc. Mai des decat il cert. Iubesc sa-l smotocesc si mototolesc si sa-l pup. Iubesc sa miros paturica aia imbibata la refuz de mirosul lui. Imi place sa-i simt respiratia si oftatul si vorbitul in somn. Iubesc sa-l privesc. Il iubesc.