Bate vantu'

de doua zile parca nu-s eo. umblu asa de beleuza prin casa si pe strada, zici ca mi s-au ingramadit gandurile pe toate partile undeva sub presu' de la intrare si l-am scuturat. vad masinile si pietonii in ultima fractiune de secunda(fapt care il determina pe didutz sa ma aclame din spate: bruuuuum, bruuum, eata, ata, ite bruuuuuum). cred ca lui ii place. mie nu. as sta asa, precum o vaca in fan. mare pacat ca n-am niste teren intravilan de cultivat cu astfel de ierburi cu uz gospodaresc.  inca mi-e cald. dorm pe jos si-mi rup spinarile numai ca sa simt nitel racoarea.
Didutu a inceput sa tuseasca. rar, momentan. oh the joy. B. a facut comanda de un nenorocit de pelican, care va fi adus luni de la carfur arad special pt copchilu meu nostru. pentru ca de doua zile, in parc, fiu-meu cum il vede il confisca. si nu-i al lui. se joaca nitel cu el apoi il lasa jos. daaaar daca vreunul dintre inamici INDRAAAZNESTE sa puna mana pe bietu pelican, se duce, il pocneste(pe copil,da? ca de pelican ii place) si mi-l aduce pe banca. daca atunci cand pelicanul va fi cu noi acasa/in parc uareva' nu il va baga in seama, promit sa i-l gatesc la cina one of the next days.
sa-mi aduceti aminte ca maine sa-mi cumpar un gel de dus frumos mirositor, rame pt ochelari si sunca presata. bine?

oare??

Sa nu mai spui niciodata cuvinte frumoase, daca stii ca ti le iei inapoi..sa nu mai spui niciodata vorbe mari, daca stii ca nu te tii de ele! Si sa nu mai incriminezi niciodata inainte de o analiza mai atenta. Si nici sa nu te mai erijezi in maturitatea absoluta. Ca gresesti. Uneori, copiii, au un stil al lor care te invata mult! Foarte multe! Uneori, de la ei poti invata cum se traieste fara minciuni, perfiditati si ipocrizii.
Si n-am vrut sa te jignesc. De fapt, acum imi pare rau ca am scris.Poate...

Drops...

Pentru toate momentele in care singuratatea te apuca de maini si te leaga, pentru toate momentele de incertitudine, pentru toate clipele in care nesiguranta si nefericirea te fac sa vrei sa te inchizi in carapacea ta, inchide! Ochii! Si nu te mai gandi la nimic. Vinde-ti fericirea pentru nimic, cumpara un zambet cu ceea ce obtii pentru ea! Nu poti, nu? Normal ca nu poti!
Azi a plouat un pic...si am iesit din bloc izbindu-ma de stropi. Reci. Peste tot...m-am incapatanat sa nu ma intorc dupa umbrela. Cred ca simteam nevoia sa ma joc un pic cu mine. Sa vad cat rezist. Intotdeauna mi-a placut sa alung gandurile negre sub apa. de-asta cred ca imi si place atat de mult marea. Si apa...
Azi, dusul meu de 15 minute a picat din aer, nu dintr-un furtun argintiu... Mi-am spalat...totul...desi nu am ajuns sa alunece siroaie de pe mine, cred ca am ajuns sa pot spune ca am spalat. In cel mai incipient mod, in cel mai primitiv, mai bine zis, mod, totul. Suflet, ganduri...s-au scurs. Toate. Fara cuvinte...poate doar cu cateva versuri si cateva acorduri latine.
As vrea sa ma intorc undeva la origini. Sa ma scufund in Ithaca mea si sa mai raman acolo.
Acolo unde era totul atat de bine incat nimic nu ma putea atinge. Eram deasupra tuturor, eram inconjurata de ceva, ceva ca o aura, ceva divin care proteja. Ithaca mea s-a dus. Nu mai pot naufragia tot acolo. Cu toate panzele sus...nu mai e. Miscarea circulara, intregul sentiment de...de nici eu nu mai stiu ce....Gol...cred ca da...lipsa de sens, lipsa de inspiratie, cicatricile, urmele adanci, arsurile...totul...totul e o insula...
pierduta....

Despre emanciparea romanilor

De azi, locuiesc intr-o casa Dolce. Bleah, as putea spune fara niciun fel de problema, fara nicio urma de regret!
Adica aia batrana sa se simta un fel de...Rosalinda, sau cum??!?!?!
E ieftin, e muuuult, e de fidelitate relativ ok! E ca la olteni(ca la mine acasa adica, pen' cei care nu stiu):ne scarpinam la urechea stanga, pe dupa ceafa, cu mana dreapta! Am venit "acasa" de juma' de ora si nu aud decat "Da satelitu' sa iti arat de unde inchizi televizoru', da satelitu' sa iti spun cum sa il dai mai incet".
Bah, zic, dupe ce ca estem prosti, mai stam si cu doo telecomande, ca sa fim jmecheri.
Booon, asta n-ar fi o problema! Numa' ca eu am in acest mooooomeeeent, doo optiuni!
Vom incepe sa le enumeram pe rand, una cate una:
1. Sa ma uit ca la comunisti la un singur post TV(a. am de ales intre Acasa, Romantica si Euforia; b. OTV ) si sa mi se schimbe postul la satelit(Stop it, God Damn it!) cand vrea muschiu' lor!
2. Sa platesc singura, pe luna, trei sut obzeci de mii ca sa ma mai uit la tv ca un om normal!

Eh, in conditiile astea eu zic PAAAS, si ma uit la M.A.S.H pana cand oi termina ale 7 serii jumate de le mai am! Dup'aia,oi mai vedea! Da' si la alea ma uit ca ma aflu in drept de folosinta la un laptop(Multumesc, multumesc, da, apreciez,da, mi-ai implinit un vis :P), pen' ca si calcu' meu e suprasolicitat!

Ca scaparam, oarecum, de satelit, acu' numaram "palariile" din blocul nostru si ale celor din jur, sa vedem daca estem si in rand cu lumea! Da' daca altii are Digi? Sau Boom? Ne-am dat naiba! Doar sa ne fereasca Dumnezeu de grindina, ca ne strica satelitu', sau palaria!

Cum poti...

Cum poti sa ai lumea intreaga la picioarele tale si sa nu poti sa vezi asta? Ma gandesc ca poate ai orbit atat de tare incat nu iti mai pasa de nimic...Ma gandesc ca poate ai luat-o razna..Ajung sa imi e fie...mila..mila de toata existenta si lumea din jurul meu!Mi-e, mai bine zis, scarba de toate sfaturile pe care le primesc, mi-e greata sa mai zambesc cand vor altii, pentru ca asa vor altii! Vreau...sa incep...sa fiu...din nou...eu!
Vreau...si atat...

Inca mai traiesc

Si atata timp cat inca mai permit luxul asta, vreau sa iti zic sa te abtii de la a ma judeca, sa te abtii de la a ma considera nebuna! Da, poate ca uneori par un pic dusa cu capul, poate uneori par..masochista, dar fiecare dintre noi are dreptul sa intre in "jocul dictat" al vietii lui, daca vrea.
Sunt inca om, inca mai simt, simtul meu chinestezic inca refuza sa ma paraseasca! Si nu ma pot opune! Am incercat sa fiu robot, am incercat ca in fiecare clipa sa imi calculez cuvintele, am incercat ca in fiecare miscare sa pun cateva coordonate spatio-temporale, dar am descoperit undeva in adancul celor care au ramas din partea mea umana ca nu asta e felul meu...eul meu...
Irationalitatea, daca ii pot spune asa, in care ma pierd dincolo de aparentele afisate din instinctul de conservare, ma determina sa vreau sa ma mai "joc" un pic. Marioneta din mine nu mai vrea sa se lase in alte perechi de maini. Undeva, in spatele scenei, exista deja Cineva care o manuieste, in acelasi timp cu miscarile voluntare pe care le are.
Si daca nu mai ai aripi, pana la urma vor creste la loc... Si daca unoeri e mai bine sa fii rational, si daca uneori e mai bine sa iti tii picioarele pe pamant, incearca SA NU UITI ca stropul acela de nebunie pe care tu ti-l refuzi in fiecare clipa iti da sarea si piperul!
Poti, acum, sa imi ceri orice, orice mai putin sa nu fiu eu! Nu dupa ce am gustat din dulcea licoare a sinceritatii fata de mine.
Poate ca, la timpul exact care a trecut, e cazul sa trag linie si sa fac un bilant, poate e cazul sa (mai) admit cate ceva din mine, sa imi mai trec cu vederea unele lucruri, sa mai arat ca am schimbat cate ceva prin unele locuri, sa imi mai bat obrazul pentru lucrurile gresite... Si, ca orice bilant, ar trebui prezentat...doar ca...cei din fata scenei acelei marionete, nu mai sunt...
Si, daca iti e mai usor,arunca asupra mea vina tuturor celor petrecute, arunca spre mine cu tot felul de cuvinte dure...Nu sunt in masura sa te dispretuiesc... Numai nu ma sterge de acolo de unde stii ca am stat bine lipita...Daca vrei, spune-le tutoror ca te-am inselat, ca am fost cea mai proasta alegere din viata ta!Acopera-ti spatele, daca vrei, cu durerea mea!
Nu uita insa ca umbra din spatele tau sunt eu...ca atunci cand te trezeste telefonul in miezul noptii, s-ar putea ca eu sa fiu la celalalt capat al..."firului"...

Oare??!?!?Poate?!??!!?

Am...cati ani am? 22..aproape...
Bun... de ce e lumea tentata sa creada ca daca ai 22 de ani viata e roz? De ce crede lumea ca la varsta asta nu e nimic de zis, de facut, de trait intens si..SERIOS?
Da, accept ca faptul ca am un loc de munca si imi mananc zilele pe spinarea mea m-a facut sa fiu mai matura, dar de ce lumea nu vrea sa vada dincolo de asta?
For crying out loud, nu asta m-a maturizat din punct de vedere emotional, psihic, spuneti-i cum vreti!Poate m-a facut o persoana responsabila. Oi pune eu pasiune in ceea ce fac la munca, dar nu atat de tare incat sa invat ce si cum sa fac in viata mea de zi cu zi, in afara intervalului 9-18, de luni pana vineri... Ca mai aplic cate ceva din cele de la munca...nu neg!
Ma pot lauda cu faptul ca acel Dumnezeu in care cred(desi uneori nu pare ca o fac ...) m-a lasat sa ma dau singura cu capul de pereti, m-a lasat sa ma ridic singura, mi-a daruit ceva ce m-a facut sa realizez ca..sunt ceea ce sunt...Nu femeie fatala, nu Muma Padurii, nu proasta satului, nici Einstein, nici Eminescu, nici una care nu acorda subiectul cu predicatul..
Ma pot lauda cu faptul ca m-a lasat printre ceilalti din jurul meu, un om normal...obisnuit...comun.. Nu ma ridic cu nimic peste ceilalti, nu sunt nici sub ei! Doar ca uneori pot sa spun lucrurile un pic altfel in comparatie cu altii!
Si da, chiar si la 22 de ani problemele sunt la fel de mari ca la 30, la 40 sau la 50. Daca e vorba de sanatate, nu se schimba intensitatea direct proportional cu inaintarea in varsta, daca e vorba de sentimente, cred ca la fel sunt in intensitate, daca e vorba de lucururi materiale, aceleasi trebuinte le avem. Ca eu vreau blugi de la X firma ultracunoscuta, iar altul din piata Rahova, ideea centrala e ca amandoi vrem blugi!
Iar in ceea ce priveste problemele, un om mai mult decat extraordinar, care mi-a marcat, pot spune, viata, m-a invatat ca nu e nicio diferenta in trairi daca mie mi se rupe o unghie, si reprezinta o problema, iar tie iti moare pisica, pe care ai crescut-o de la cateva zile, timp de 8 ani...
De-asta sunt copil in adancul sufletului, de-asta ma dezvolt, probabil, ca pradator...Pentru ca toti o facem...fiecare in felul lui..
De-asta am si probleme, de-asta sunt si matura, de-asta zambesc, de-asta ma enervez!
Daca vrei sa stii ce e in inima unui om, daca vrei sa ii castigi atentia, nu ii rade in nas cand iti va spune ca are o problema si descoperi ca si-a pierdut capacul de la stilou...Nu..nu va gasi altul...nu la fel..la fel cum tu nu vei putea substitui vreo lipsa din viata ta in totalitate!

I don't wanna do this...

Fiecare zi e, pentru cel putin fiecare dintre noi, o mare mare de chestii pe care le facem, voit au ba!

E, si atunci trebuie sa vorbesti frumos cand o baba isterica te suna sa te intrebe daca nu cumva ai primit acasa un plic de la administratia financiara, ca altfel ea o sa plateasca amenda. Si, mai mult decat atat, trebuie sa te duci si pana la cutia postala, poate ti-a scapat din vedere! Eeee na!
Nu mai vreau! Punct. Gata frate..nu vreau sa mai fiu amabila, nu vreau sa ma mai bag in tot felul de chestii ca sa ajut lumea!
Nu mai vreau sa zambesc atunci cand cineva apasa gresit pe butonul de la lift si isi cere scuze! Nu mai vreau! Vreau sa ii spun "Esti un mare, MAAARE dobitoc! Am zis 7-S A P T E!"..
Nu mai vreau sa tot multumesc la piata pentru kilul de mere pe care mi l-a dat ca fiind un kil, dar stim si eu si ea ca e mai putin..nu mai vreau sa vorbesc mieros cand sun la banca sa cer o informatie! Nu mai vreau, ca nu mai vreau!

Si nu mai vreau nici sa fac pe resemnata si pe good-doing women! Din acelasi motiv.. Ca...NU MAI VREAU!


Later Edit:

Si pentru ca nu sunt chiar asa de nervoasa si agitata psiho-motor precum am scris mai sus... simt nevoia sa adaug:
Nu sunt chiar asa de lasa incat sa ma ascund in spatele unor impulsuri ;)
Na ca am zis-o si pe asta!